Rășina nesaturată se referă la un compus polimeric care conține duble legături nesaturate generate de reacția de policondensare a acidului dibazic și a diolului. Cea mai timpurie rășină descoperită de oameni a fost o substanță asemănătoare grăsimii extrasă din secrețiile copacilor, cum ar fi colofonia, motiv pentru care a existat un copac înainte de rășină.
Abia în 1906 rășina fenolică a fost sintetizată artificial pentru prima dată, ceea ce a deschis o nouă eră a rășinilor sintetice artificiale. În 1942, compania americană de cauciuc a pus pentru prima dată în producție rășină poliesterică nesaturată, iar mai târziu orice polimer neprelucrat a fost numit rășină. Dar nu are nimic de-a face cu copacii de mult timp. Rășinile sunt împărțite în două categorii: rășini termoplastice și rășini termorigide.
Rășinile fuzibile care pot fi încălzite, topite, răcite și solidificate și pot fi încălzite în mod repetat, se numesc rășini termoplastice. După încălzire și întărire, acestea nu mai sunt reversibile și devin solide care nu sunt nici dizolvate, nici topite. Se numesc rășini termorigide, precum rășini fenolice, rășini epoxidice, rășini poliester nesaturate etc.
Rășinile termoplastice au proprietăți de înmuiere prin căldură și de întărire prin răcire și nu reacţionează chimic. Indiferent de câte ori sunt încălzite și răcite, pot menține această proprietate. Toate rășinile termoplastice au structuri moleculare liniare. Acestea includ toate rășinile polimerizate și unele rășini condensate.
Rășinile termoplastice au rezistență bună, toleranță mare la deteriorare, constantă dielectrică bună, perioadă de depozitare nelimitată, nu este nevoie de depozitare la temperatură scăzută și nu este nevoie de echipamente speciale la scară largă, cum ar fi autoclave pentru turnare. În special, au caracteristici bune de reciclabilitate, reciclabilitate, reutilizare și protecție a mediului, care se adaptează la direcția de dezvoltare a protecției mediului a materialelor de astăzi.
